Calinul sau Viburnum opulus este o planta cu radacini adanci in peisajul Europei si al Asiei, fiind deopotriva cunoscut pentru frumusetea sa ornamentala si pentru rolul jucat in traditiile si medicina populara. Este un arbust foios din familia Adoxaceae, inrudita cu socul (Sambucus), si se remarca prin portul sau rotunjit, frunzisul lobat si inflorescentele albe, care, in functie de varietate, pot lua forma de umbrele plate sau globuri decorative.
La nivel mondial este o planta raspandita in zonele cu clima temperata, de la campii umede pana la margini de paduri, unde prefera soluri bogate si umede. In Romania, calinul se gaseste spontan in padurile de foioase, in zonele de deal si munte, dar si in liziere sau pe langa ape, ceea ce ne ofera indicii clare despre preferintele sale de habitat: un sol bine drenat, dar totusi cu umiditate constanta si un amplasament in semi-umbra sau lumina filtrata.
Este o planta care se adapteaza destul de bine si in gradinile noastre, chiar daca iernile pot cobori sub -15°C, calinul rezistand cu brio la astfel de temperaturi. Poate ajunge pana la 3-4 metri inaltime si diametru, fiind o alegere excelenta pentru garduri vii sau ca planta solitara datorita aspectului sau dens si simetric.
Frunzele sunt mari, trilobate, asemanatoare cu cele ale artarului, cu o nuanta de verde intens vara si coloratii rosiatice-toamna, iar florile sunt dispuse in corole mari, formate fie din flori sterile ce formeaza globuri (varietatea ‘Roseum’), fie din flori fertile dispuse in forma de umbela cu margine formata din flori sterile. Inflorirea are loc de obicei la final de mai sau inceput de iunie si este spectaculoasa prin abundenta si contrastul alb-cretos cu verdele frunzelor.
Fructele rosii, lucioase si grupate in ciorchini apar toamna si sunt o sursa de hrana pentru pasari, insa pentru oameni pot avea efecte laxative daca sunt consumate in cantitati mari si in stare cruda. In medicina traditionala, decoctul din coaja a fost folosit pentru proprietati antispastice si calmante, iar in folclorul romanesc apare in cantece si povesti, fiind simbol al feminitatii si sensibilitatii.
Udare
Fiind nativ unei zone cu acces la umiditate constanta, are nevoie de un sol care nu se usuca complet. In primii ani de la plantare, mai ales in perioadele secetoase de vara, se recomanda udari regulate, o data la 4-5 zile in lipsa ploilor. In gradinile din Romania, mai ales in sud si est, unde verile sunt toride, mulcirea bazei poate fi un ajutor major pentru mentinerea umiditatii.
Sol
Calinul prefera solurile lutoase, bogate in materie organica, cu drenaj bun dar care retin umiditatea suficient de mult incat radacinile sa nu se usuce complet. Un pH usor acid spre neutru (6-7) este ideal. Inainte de plantare, se poate amenda solul cu compost sau mranita bine descompusa. In soluri nisipoase sau prea sarace, cresterea va fi mult incetinita.
Fertilizare
Desi nu este o planta foarte pretentioasa din acest punct de vedere, fertilizarea anuala in primavara cu compost sau un ingrasamant granular cu eliberare lenta poate stimula o inflorire mai abundenta si o crestere mai viguroasa. Evita fertilizarile tarzii, dupa mijlocul verii, pentru a nu stimula cresteri tinere ce nu vor rezista inghetului.
Lumina
Preferinta principala este pentru lumina filtrata sau semiumbra, mai ales in zonele cu veri caniculare. Soarele direct al amiezei poate provoca arsuri pe frunze, in special daca solul nu este suficient de umed. In zonele mai racoroase sau umede, poate fi plantat si in plin soare.
Temperatura si umiditate
Adaptat la climatul temperat, rezista la ierni geroase si veri fierbinti, cu conditia ca solul sa nu se usuce complet. Este o planta ce se adapteaza relativ bine si la umiditate ridicata, mai ales daca este pozitionata intr-o zona bine aerisita.
Daunatori si probleme comune
In general este o planta rezistenta, dar poate fi afectata de afide in perioada de inflorire sau de larve de gargarita (Otiorhynchus) care consuma frunzele. Mai poate dezvolta pete brune pe frunze din cauza unor infectii fungice, mai ales in anii cu precipitatii abundente. In aceste cazuri se recomanda tratamente preventive cu fungicide si insecticide bio.
Inmultire
Poate fi inmultit atat prin butasi semilemnificati prelevati vara, cat si prin marcotaj sau despartirea tufei toamna sau primavara devreme. Butasii trebuie plasati in sol umed si mentinuti in mediu cu umiditate ridicata pana la inradacinare, proces ce dureaza in jur de 4-6 saptamani.
Varietati
Calinul ofera cateva varietati interesante, fie pentru forma florilor, fie pentru frunzisul sau fructele decorative. Iata cateva dintre cele mai populare:
- Viburnum opulus ‘Roseum’ – cunoscut si sub denumirea de “bulgare de zapada”, are inflorescente globulare complet sterile, cu flori mari albe care devin rozalii spre final.
- Viburnum opulus ‘Compactum’ – varietate pitica, ideala pentru spatii mici, nu depaseste 1,5 m inaltime.
- Viburnum opulus ‘Nanum’ – cu o crestere foarte lenta, aproape sferica, si rar inflorita, dar excelenta pentru borduri.
- Viburnum opulus ‘Aureum’ – atrage privirea prin frunzele galbene-aurii primavara si vara.
- Viburnum opulus ‘Xanthocarpum’ – varietate rara cu fructe galben-portocalii in loc de clasicele rosii.
