Cu un aspect care aduce a tufa ornamentala si fructe micute dar extrem de gustoase, afinul este una dintre cele mai apreciate plante perene cultivate in gradinile din Romania. Desi il asociem in mod natural cu zonele montane, unde il gasim salbatic in luminisuri si poieni, soiurile de cultura au fost adaptate special pentru a face fata climatului variabil din zonele de campie si colinare. Face parte din familia Ericaceae, iar specia cultivata cel mai des este Vaccinium corymbosum, cunoscuta si ca afinul inalt american, diferit de cel salbatic prin inaltimea plantei, gustul mai dulce al fructelor si randamentul crescut.
Popularitatea sa a crescut mult in ultimii ani, si nu doar pentru ca fructele sunt considerate un superaliment, dar si pentru ca planta are un aspect placut, nu necesita ingrijiri complicate si poate fi integrata cu succes in gradini de toate dimensiunile. Exista mai multe varietati de afin de cultura, unele cu perioada de coacere timpurie, altele medii sau tarzii, ceea ce le face potrivite pentru recoltari esalonate pe toata durata verii.
Vizual, este vorba de o tufa care poate ajunge la 1,5 – 2 metri inaltime, cu ramuri subtiri, frunze eliptice de culoare verde intens care capata nuante spectaculoase de rosu si portocaliu toamna. Florile sunt mici, albe sau rozalii, in forma de clopotel si apar in general primavara, inainte ca frunzisul sa fie complet format. Polenizarea este realizata cu ajutorul albinelor, ceea ce transforma afinul intr-un punct de atractie pentru insectele benefice din gradina.
Raspandirea naturala a afinului salbatic acopera regiunile nordice si montane din Europa, Asia si America de Nord. In varianta sa cultivata, afinul este originar din SUA, insa se adapteaza bine si la conditiile climatice de la noi, cu o atentie speciala acordata pH-ului solului. In natura, afinul prefera solurile acide, bine drenate, si zonele partial umbrite sau unde lumina este filtrata – adesea creste la marginea padurilor sau in poieni ferite de vant. Din acest motiv, si in gradina va trebui sa tinem cont ca este o planta care nu agreeaza deloc solul calcaros sau excesul de umezeala.
Ingrijirea sa nu este complicata, dar nici complet lipsita de provocari. Cerinta de baza este un sol cu pH acid (intre 4.5 si 5.5), bine drenat si bogat in materie organica. Nu este o planta care sa iubeasca seceta, deci udarea regulata este esentiala, mai ales in verile fierbinti cand temperaturile depasesc 30 de grade. In acelasi timp, nu tolereaza deloc baltirea apei sau solul compactat.
Desi afinul nu este la fel de prezent in folclorul romanesc ca alte plante fructifere, este utilizat in medicina traditionala pentru efectele sale antiinflamatoare si antioxidante, fiind consumat atat sub forma de fructe proaspete cat si in siropuri sau ceaiuri. Frunzele au si ele aplicatii, fiind folosite in infuzii pentru reglarea glicemiei.
Este, fara indoiala, una dintre acele plante care imbina frumosul cu utilul, fara a avea pretentii exagerate – cu conditia sa-i oferim conditiile potrivite. Iar daca alegem soiurile potrivite si le oferim ingrijirea corecta, tufa de afin ne va rasplati an de an cu fructe aromate si un decor placut in gradina.
Udare
Afinul are nevoie de o umiditate constanta in sol, insa nu suporta deloc excesul de apa. Daca radacinile stau in mediu imbibat, vor aparea rapid probleme de tip fungic, in special in solurile grele. In gradina, udarea trebuie adaptata in functie de sezon: primavara si toamna este suficient sa verificam starea solului la 2-3 zile, iar vara, in special in perioadele caniculare, udarea devine esentiala – o data la 2-3 zile, in functie de tipul solului si de precipitatii.
Ideal este ca apa sa ajunga la radacina treptat, fara sa balteasca, asa ca se recomanda o udare lenta, de preferat dimineata devreme sau seara tarziu. In primul an dupa plantare, udarile regulate fac diferenta intre o planta care prinde radacini si una care stagneaza sau se usuca. Mulcirea cu scoarta de conifere sau rumegus acid ajuta enorm la mentinerea umiditatii si reduce nevoia de udari frecvente.
Sol
Aici afinul este pretentios si nu prea exista cale de mijloc – daca solul nu e potrivit, planta se va chinui. pH-ul ideal trebuie sa fie intre 4.5 si 5.5, adica acid. In majoritatea gradinilor din Romania, solul e fie neutru, fie slab alcalin, asa ca trebuie ajustat. Se poate folosi un amestec de turba acida, pamant de padure (de preferat de sub conifere), perlit si rumegus de rasinoase.
Un drenaj bun este crucial. Plantarea in musuroi sau in straturi inaltate este o solutie practica daca solul gradinii este argilos. In fiecare an se poate adauga un strat de mulci acid pentru mentinerea pH-ului. Evita amendamentele cu compost clasic sau gunoi de grajd, mai ales proaspat, deoarece alcalinizeaza solul si distrug radacinile fine ale plantei.
Fertilizare
Desi nu este o planta foarte lacoma, are nevoie de nutrienti pentru a fructifica abundent. Afinii prefera fertilizanti specifici pentru plante acidofile, care contin o combinatie echilibrata de azot, fosfor si potasiu, dar si microelemente precum fier si mangan. Fertilizarea se face primavara devreme, apoi inca o data la inceputul verii. Dupa iulie nu se mai aplica ingrasamant pentru a nu stimula cresterea vegetativa care ar putea fi afectata de inghet.
Evita fertilizantii universali si cei pe baza de var sau calciu – acestia modifica pH-ul solului si pot compromite cultura. Exista fertilizanti granule cu eliberare lenta sau lichizi, ambii functioneaza bine daca sunt folositi conform instructiunilor.
Lumina
Este o planta care iubeste lumina directa, dar se descurca si in zone partial umbrite. Pentru o productie maxima de fructe si o dezvoltare armonioasa, e ideal ca tufa sa fie expusa la cel putin 6 ore de lumina directa zilnic. Soarele diminetii este cel mai benefic, iar in zilele caniculare, o protectie usoara in orele de amiaza poate fi utila in special pentru plantele tinere.
La umbra prea deasa, tufele se alungesc, frunzele devin rare, iar fructificarea scade dramatic. Prin urmare, evitati zonele complet umbrite sau pozitionarea prea aproape de arbori mari care le pot face concurenta pentru apa si lumina.
Temperatura si umiditate
Afinul este rezistent si suporta fara probleme iernile romanesti, inclusiv temperaturi de -20°C, atat timp cat planta este bine aclimatizata si nu sufera din cauza umezelii stagnante. In perioada de vegetatie, prefera temperaturi moderate, dar suporta si perioadele de canicula, cu conditia sa aiba apa suficienta.
Este o planta care nu apreciaza aerul foarte uscat, dar in gradina acest aspect nu este de obicei o problema. Totusi, in zonele cu vanturi puternice, un gard viu sau o perdea de protectie poate face diferenta.
Daunatori
In general, afinul nu are foarte multi daunatori, dar asta nu inseamna ca este complet ferit. Cele mai comune probleme vin de la afide, paianjeni rosii si musculita miniera. Atacul acestora slabeste planta, reduce fotosinteza si implicit productia de fructe.
Mai pot aparea omizi si larve ale unor fluturi care rod frunzele sau chiar fructele. Interventia cu insecticide bio (pe baza de ulei de neem, de exemplu) poate rezolva problemele in faza incipienta, fara sa afecteze insectele polenizatoare.
Probleme comune
Una dintre cele mai frecvente greseli este plantarea in sol alcalin sau slab drenat, ceea ce duce la ingalbenirea frunzelor (cloroza) si stagnarea in crestere. Alt semnal de alarma este frunza rosie prematur – semn ca planta sufera, de obicei din lipsa de apa sau din cauza pH-ului incorect.
Fructele zbarcite sau care nu se coloreaza complet pot indica lipsa polenizarii sau o deficienta de potasiu. In toate cazurile, corectarea solului si a regimului de udare sunt primii pasi de verificat.
Inmultire
Inmultirea se face prin butasi lignificati, recoltati toamna sau iarna, sau prin butasi verzi, in lunile de vara. Butasii trebuie sa aiba 10-15 cm si 2-3 noduri. Se planteaza intr-un substrat acid, se tin la cald si umiditate constanta, iar in cateva saptamani vor dezvolta radacini.
Pentru cultivatori experimentati, altoirea este o alta metoda, dar necesita mai mult timp si cunostinte.
Varietati
Exista mai multe varietati de afin de cultura, impartite in functie de perioada de coacere si adaptabilitatea la climat. Pentru Romania, se recomanda in special soiurile rezistente la frig si usor de intretinut:
- Duke – soi timpuriu, cu fructe mari si aroma placuta, rezistent la ingheturi tarzii.
- Bluecrop – unul dintre cele mai populare soiuri, cu productie constanta si fructe ferme.
- Patriot – rezista foarte bine la temperaturi scazute, fructe mari si gustoase.
- Legacy – maturare tarzie, fructe dulci, potrivit si pentru zonele sudice mai calde.
- Spartan – crestere rapida, fructe mari, aroma intensa, insa necesita un pH bine controlat.
