Rozmarinul (Salvia rosmarinus) este o planta aromatica folosita adesea in bucatarii din toata lumea, dar in special in bazinul Marii Mediterane unde este si nativa.
In aceasta regiune din Sudul Europei, Nordul Africii si Orientul apropiat creste ca planta perena, insa la noi poate fi cultivata ca planta anuala in gradina sau perena la interior. Adesea cultivata la ghiveci este tinuta la exterior, in gradina sau pe balcon in lunile calde de vara si adusa la interior odata ce temperaturile incep sa scada.
Creste sub forma unei tufe, fiind de fapt un subarbust, cu crengute dese si frunze asemanatoare unor ace de culoare verde prafuit. In conditii ideale poate depasi o inaltime de un metru, insa adesea il intalnim la o inaltime mai mica si cu un aspect compact.
Florile sale mici, albe sau albastrui apar la sfarsitul primaverii sau inceputul verii, sunt auto-polenizatoare si atrag o multitudine de insecte cum ar fi albinele sau fluturii.
Rozmarinul a fost mentionat in scrieri inca din antichitate fiind folosit atat culinar cat si in scopuri medicinale pentru calitatile sale antiseptice, antiinflamatorii si antioxidante.
Poate fi recoltat pe tot parcursul anului si folosit fie proaspat, fie uscat si pastrat timp de un an de zile pana va incepe sa isi piarda din aroma.
Udare
Rozmarinul este o planta ce tolereaza foarte bine perioadele de seceta, preferand adesea mai putina apa.
Cel mai bine pentru a determina momentul in care planta necesita udare, se verifica primii 2-3 centimetri ai solului cu degetul, iar daca acest strat de la suprafata este uscat atunci se poate trece la udare.
Atunci cand este crescut intr-un recipient, este bine ca acesta sa fie unul de teracota neglazurata care asigura preluarea si evaporarea apei in exces. Apa in exces si un slab drenaj al solului duc adesea la putrezirea radacinilor si pierderea plantei.
Primele semne de udare excesiva sunt vizibile la nivelul frunzelor, cand acestea se ingalbenesc si mai apoi capata varfuri maro.
Sol
Fiind o planta mediteraneeana, rozmarinul prefera un sol cu un drenaj foarte bun ce permite aerarea radacinilor. Sunt ideale mixurile ce au o componenta nisipoasa, iar pentru cresterea la ghiveci se adauga o parte consistenta de perlit.
Nu se descurca deloc bine in soluri argiloase, problema adesea intalnita atunci cand este crescut in gradina.
pH-ul solului trebuie si el sa se situeze intre 6.0 si 7.0 de la neutru spre acidic.
Schimbarea ghiveciului se face in general anual, primavara, optand pentru un recipient ce este cu 2-3 centimetri mai mare in diametru.
Fertilizare
Adaugarea de ingrasamant nu este o parte cruciala in dezvoltarea rozmarinului. Schimbarea anuala a ghiveciului si implicit a solului ii va garanta nutrientii de care are nevoie.
Daca insa observati semne de crestere greoaie si credeti ca este necesara adaugarea unui fertilizant, asigurati-va ca optati pentru unul bio pentru plante comestibile.
Lumina
Lumina este unul dintre aspectele cruciale cand vine vorba de rozmarin. Aceasta planta prefera razele directe ale soarelui cu un minimum de 6 ore pe zi pentru o dezvoltare armonioasa.
Desi posibila, cresterea acestei plante cu lumina indirecta va duce la o dezvoltare greoaie si segmente lungi cu putine frunze.
Temperatura si umiditate
Sunt plante ce prefera o clima calda, intervalul optim de temperatura situandu-se intre 15 si 25 de grade celsius. Au insa o toleranta mare la caldura asa ca vor trece cu brio de verile caniculare.
La polul opus, majoritatea varietatilor de rozmarin nu rezista la temperaturi sub 0 grade asa ca odata cu racirea vremii planta trebuie adusa la interior unde trebuie sa ii gasim locul cu cea mai buna lumina, de obicei o fereastra orientata catre sud si neobstructionata de cladiri sau copaci.
Daunatori
In special in cazul plantelor crescute la interior pot aparea infestari cu afide sau acarienti. Depinzand de gradul infestarii acesti daunatori pot fi indepartati punctual cu un betisor de urechi imbibat in alcool sanitar sau prin pulverizari cu sprayuri cu insecticid, aveti insa grija dupa daca vreti sa folositi rozmarinul in alimente.
Probleme comune
O problema comuna este fainarea. Aceasta este o infestare fungiga ce apare atunci cand umiditatea este crescuta si aerul nu circula suficient de mult in jurul plantei. Nu este o boala fatala pentru rozmarin insa in afara de aspectul inestetic poate slabi planta.
Inmultire
Principalele modalitati de propagare pentru rozmarin sunt prin seminte sau prin butasi. Inmultirea prin seminte este de obicei greoaie, rata de germinare fiind mica iar plantele rezultate sunt adesea diferite de cele de la care s-au recoltat semintele.
Cea mai usoara metoda si cu rata cea mai mare de succes este propagarea prin butasi.
In acest sens este selectat un butas cu aspect sanatos si fara defecte vizibile dintr-o crestere noua, de aproximativ10 centimetri. Frunzele de la baza sunt indepartate lasand totusi cel putin 5 frunze spre varf.
Acest butas se insereaza intr-un ghiveci cu un sol umed si se pune intr-un loc cu lumina intensa indirecta. Pentru a creste umiditatea putem pune peste butas o folie sau o punga transparenta.
In 2-3 saptamani se poate testa daca butasul a dezvoltat radacini trangand usor de el pentru a simti daca opune rezistenta.
Varietati
Rozmarinul are multe varietati din care putem alege, deosebindu-se in general prin nuantele de verde ale frunzelor, forma tufei sau inaltimea la care ajunge. Cateva variatii care ni s-au parut noua interesante sunt:
- Golden rain – frunzele acestei plante au margini galbui oferind constrast in gradina.
- Tuscan Blue – cu frunze de culoare verde-albastrui si o crestere puternica pe verticala.
- Prostratus – o varietate cu o crestere mai rasfirata ce poate fi folosita pentru acoperirea solului.
