Ghioceii (Galanthus nivalis) sunt printre primele flori ce apar la inceput de an, primavara devreme sau chiar pana ca iarna sa fi trecut, adesea facandu-si loc prin nametii de zapada. Ei sunt vestitorii primaverii, simbolizand renasterea mult asteptata a naturii dupa o iarna grea si lunga.
Iubesc ghioceii de cand ma stiu, crescand cu ei aproape in toata copilaria datorita bunicilor mei care le-au oferit aproape un intreg deal pe care isi faceau veacul. Copilarind la munte cu o iarna deseori mai lunga decat in alte zone ale Romaniei, aparitia unor plante vii insemna speranta ca in curand vom putea sa alergam peste tot si sa ne jucam atatea ore cat are ziua fara sa venim acasa cu sosetele ude, mainile inghetate si nasurile rosii.
Plantele sunt mici cu flori delicate, albe, in forma de clopot ce se dezvolta la capatul unei tulpini subtiri, tulpina protejata la randul sau de o pereche de frunze verzi. Perioada de inflorire este de obicei de doua luni, in general Februarie si Martie. Planta este mica, ajungand la mai putin de 25 de centimetri in inaltime in cazul varietatii giogant si pot produce o singura floare.
Este nativ in Europa si Asia, indeosebi in jurul Marii Negre si in Europa Centrala, insa a fost adoptat si s-a raspandit ca planta decorativa in mare parte din Europa de Vest si Nord.
Ghioceii sunt plante foarte rezistente, nu degeaba reusesc sa creasa la temperaturi scazute in conditiile unor zile scurte, si sa mai si infloreasca. Sunt supravietuiesc iernii prin bulbi subterani si nu necesita tratamente sau o ingrijire deosebita, putand cu usurinta fi folositi pentru amenajarea gradinilor de primavara.
Sunt de asemenea si printre singurele surse de nectar asa devreme in an, reprezentand o resursa foarte pretuita pentru primele insecte ce ies din hibernare.
Frunzele mor la cateva saptamani dupa ce florile s-au ofilit, lasand locul altor plante odata cu incalzirea vremii. Aceste frunze uscate pot fi indepartate sau lasate sa se decompuna pentru a furniza nutrienti in urmatorul sezon de inflorire.
Ghioceii rezista singuri pe timp de iarna fara a fi nevoie de protectie suplimentara, iar faptul ca sunt printre primele flori ce apar in an ii face ideali pentru zone ce mai tarziu in primavara ar fi mult prea umbrite, precum trunchiurile copacilor de foioase.
Ghiocelul poate fi deseori confundat cu sora lui mai mare, Lușca (Leucojum vernum), aceasta semanand foarte mult cu el, insa deosebirea e facuta de dimensiunile florii Luscai care este mult mai mare.
Udare
Ghiocelul necesita un sol umed, insa acest lucru nu este o problema in Februarie si Martie atunci cand apar si infloresc. Ei isi pot asigura apa din sol fara a fi nevoie de o udare aditionala.
Topirea zapezii sau ploile reci ce se evapora cu greu la temperaturi scazute ii asigura suficienta umezeala.
Sol
Ghioceii prefera un sol cu un drenaj foarte bun, bogat in materie organica, dar se pot adapta insa si altor conditii. Totusi au insa ceva probleme daca sunt plantati in soluri foarte bogate in argila.
Fertilizare
Fertilizarea nu este un pas neaprat necesar, totusi adaugarea de compost toamna peste locul unde sunt plantati bulbii va aduce un plus de nutrienti in perioada de crestere si inflorire.
Lumina
Sunt plante ce prefera soarele direct sau semi-umbra, 6 ore de soare pe zi fiind nivelul ideal. Acest lucru nu este de obicei o problema, dezvoltandu-se si inflorind asa devreme in an, incat copacii sau alte plante din vecinatate nu vor avea frunze si nu ii vor umbri.
Temperatura si umiditate
Ghiocelul este o planta foarte bine adaptata temperaturilor scazute in masura in care este dificila cresterea lor in climate mai calde. In mod similar prefera o umiditate relativa mai scazuta in aer, insa destul de mare in sol, primavara intrunind conditiile perfecte pentru cresterea lui.
Daunatori
Ghioceii sunt practic lipsiti de daunatori, intreaga planta fiind toxica atat pentru oameni cat si pentru animale daca este ingerata, asa ca nu va fi perturbata nici de insecte, nici de daunatori mai mari cum ar fi cartitele sau animale care pasc.
Probleme comune
Sunt lipsiti de probleme, combinatia de toxicitate si cresterea lor in temperaturi scazute pentru o perioada relativ scurta ii face imuni la boli sau infestari fungice.
Inmultire
Propagarea ghioceilor se poate face in principiu prin diviziunea bulbilor sau prin seminte. Metoda de inmultire prin seminte este foarte rar folosita, bulbii find relativi ieftini si usor de gasit. In plus dupa plantare si dupa ce plantele s-au stabilit intr-un areal vor incepe sa se inmulteasca singure.
Inmultirea prin bulbi este metoda cea mai usoara si rapida. Dupa ce florile au ofilit putem dezgropa cu grija planta si putem separa bulbii. Acesti bulbi de ghiocei se planteaza imediat in locurile dorite, la o adancime de aproximativ 7 centimetri si o distanta fata de ceilalti de cel putin 10 centimetri, apoi se uda din abundenta fara sa mai fie nevoie de alti pasi.
Varietati
Toate varietatile de ghiocei infloresc in primavara si se deosebesc in primul rand prin marime si forma florilor. Mai jos am enumerat trei dintre cele mai interesante tipuri de ghiocei pentru noi:
- Ghiocelul cel mare (Galanthus elwesii) – Creste de doua ori mai inalt decat ghiocelul comun, florile de asemenea pot ajunge pana la 5 centimetri in marime, planta fiind intalnita si nativ in tara noastra.
- Ghiocelul cu floare dubla (Galanthus nivalis ‘Flore Pleno’) – Cum ii spune si numele, particularitatea sa este reprezentata de o floare dubla, bicolora, cu alb si verde.
- Galanthus nivalis ‘Flore Pleno’ – Un ghiocel cu flori bicolore in alb si verde.
