Leandru cu flori roz
Leandru – ingrijire si sfaturi

O planta ce ma duce mereu cu gandul la insorita Creta, unde in plina vara intalneam tufele de leandru la orice pas. De la marginile autostrazilor, la simple trotuare pe coasta si chiar bine infipte in dune de nisip, pline de buchete de flori rosii, roz, galbene, portocalii si albe.

Acolo, ca si in intreaga zona Mediteraneana, leandrul creste spontan, sub forma unui arbust peren cu foliaj des de un verde inchis. Ca si raspandire geografica, planta este nativa in zona marii mediterane, orientul mijlociu, ajungand pana in India si China.

Adaptabilitatea sa remarcabila la soluri nisipoase si sarace in nutrienti a facut din leandru o specie invaziva in tari precum Chille, Africa de Sud si Australia, fiind prezent oriunde o clima mai blanda ii permite. Pe restul globului este cultivat in ghiceve ce trebuiesc aduse la interior pe timpul iernii.

Frunzele sale sunt dipuse alternativ, subtiri, in forma de lance, cu o lungime de pana la 15 centimetri. 

Un aspect important este ca intreaga planta este toxica, incepand de la frunze, la tulpina si flori. Toxina continuta este deosebit de puternica ducand chiar si la moarte in cazul ingerarii unei cantitati mai mari.

Nu doar ingerarea este periculoasa, asa ca se recomanda atentie atunci cand manevram leandrul si purtarea de echipament protectiv cum ar fi manusi din latex. Periculos este si fumul degajat de arderea partilor de planta, asa ca incercati sa evitati asta.

Pentru a intari ideea de toxicitate, mai mentionez doar ca seva sa era folosita ca si otrava pentru rozatoare. Aveti deosebita atentie atunci cand plasati aceasta planta ca ea sa nu fie la indemana copiilor sau a animalelor de companie.

In mediul sau natural, leandrul poate ajunge pana la 7 metri inaltime si 3 metri latime, avand tulpini multiple ce ii dau un aspect des.

Crescut intr-un ghiveci, inaltimea ajunge pana la 3 metri, deseori fiind toaletat pentru a incapea in spatiile restranse la interior, asta si datorita cresterii sale destul de viguroasa in lunile calde cand dispune de multa lumina.

Udare

Atat timp cat este crescut intr-un ghiveci, leandrul se uda cand primii 5 centimetri de sol sunt uscati. Fiind o planta obisnuita cu un climat mai arid, pericolul principal il reprezinta udarea in exces si putrezirea radacinilor drept consecinta. 

Trebuie sa ne asiguram ca apa in exces se dreneaza usor, asadar ghiveciul trebuie sa aiba suficiente gauri de drenaj iar apa sa fie indepartata din farfurie sau masca daca se colecteza acolo. 

O sugestie ar fi folosirea ghivecelor ceramice, acestea ajutand la preluarea excesului de apa din sol, dezavantajul fiind ca odata cu cresterea in volum acestea devin foarte grele si implicit dificil de manevrat.

Sol

Leandrul are nevoie de un sol cu drenaj foarte bun. Ideal ar fi un mix intre pamantul obisnuit pentru plante de ghiveci la care se adauga perlit, nisip grunjos sau substrat de suculente. Raportul intre fiecare dintre parti depinde de solurile si materialele folosite.

Prefera solurile neutre si alcaline cu un pH intre 5 si 8.3 insa poate tolera si un substrat acidic.

Important este sa nu folositi soluri ce au continut ridicat de argila pentru ca acestea vor retine umezeala in jurul radacinilor ducand la putrezirea lor si pierderea plantei.

Fertilizare

Nu este o planta ce necesita o deosebita atentie in privinta fertilizarii, insa solurile sarace in nutrienti pot fi ajutate; aspect important mai ales in primul an de viata al plantei, primavara, cand se poate adauga un ingrasamant lichid usor mai mult diluat fata de specificatii.

Lumina

Leandrul va avea nevoie de soare direct. Poate tolera si cateva ore de umbra pe zi dar foliajul sau nu va fi la fel de des. Ghiveciul trebuie scos la exterior din primavara pana in toamna si trecut la interior in dreptul unui pervaz luminos pe timp de iarna.

Temperatura si umiditate

Desi originile sale Mediteraneene poate nu tradeaza asta, leandrul poate tolera pentru scurt timp temperaturi de pana la -5 grade celsius. In zone si climat cum este cel al tarii noastre pe timpul iernii planta trebuie adusa la interior avand grija sa nu fie la indemana copiilor sau a animalelor de companie din cauza toxicitatii ei.

Ca si umiditate ambienta, leandrul poate tolera o gama larga de medii, de la umiditatea crescuta pe care o regaseste in zonele de coasta la una dub 40% in zone mai aride.

Probleme si daunatori

Toxicitatea este sistemul sau de aparare impotriva daunatorilor. Seva sa fiind folosita pe post de insecticid, din aceasta privinta, leandrul nu are multi daunatori. Principala problema o reprezinta omizile asa ca evitati plasarea plantei langa pereti sau garduri.

Inmultire

Modalitatea recomandata de propagare este prin butas. Se alege o crenguta cu frunze si aspect general sanatos, se taie cu un cutit bine ascutit si sterilizat. Butasul rezultat se pune intr-un ghiveci cu sol proaspat si se acopera cu o folie sau o punga incapatoare de plastic pentru a pastra umiditatea.

Se recomanda ca pe intreaga durata a procedurii sa se poarte echipament de protectie cum ar fi manusi chirurgicale si ochelari de protectie.

Varietati

Avem o gama mare de varietati ale leandrului din care sa alegem, iar recomandam indeosebi urmatoarele:

  • Leandru Calypso – o variatie foarte rezistenta, ce are flori rosii dispuse in buchete
  • Leandru Isle of Capri –  cu flori individuale galbene
  • Leandru Sister Agnes – cu flori mari albe