Anul trecut intr-una dintre calatoriile mele spre bunicii de la Bicaz, mi-am amintit de niste flori pe care le avea bunica mea. Tot ce-mi aminteam era ca se numeau cercelusi si erau roz, iar cum ai mei nu-si dadeau seama cum s-ar numi altfel, a inceput o calatorie de cercetare timp de cateva ore bune.
I-am gasit intr-un final si abia astept sa ii plantez la primavara, insa atunci mi-a venti ideea acestui articol. Cati dintre noi nu-si cauta farame ale amintirilor, mirosuri care mai de care mai cunoscute si uitate de-o viata.
Asadar, las mai jos o lista cu flori pe care cu siguranta si bunicii tai le-au avut in gradina.
Dincentra, supranumita si cercelusi sau inima insangerata, provine din Asia, este o planta perena cu aspect de tufa si cu niste flori absolut spectaculoase. Incepand din mai-iunie, timp de 6 saptamani, cercelusii infloresc timid in grupuri de 10-15, pe cate-o ramura ce se apleaca spre pamant gratie greutatii.
Dincentrei ii plac gradinile cu soluri fertile (insa poate sa fie si ajutata cu fertilizatori primavara) si lumina directa cateva ore (mai putin in amiezile fierbinti de vara). Ii mai place umiditatea si ar trebui udata regulat, cu cantitati suficiente cat sa mentina solul umed in perioadele foarte calduroase.
Lacramioare– ei bine, pe ele le tin minte de la sora bunicii careia ii ceream intotdeauna voie sa le miros. Imi place ingrozitor de tare mirosul lor real, insa il urasc in parfumuri (ciudat, nu?). Pe cat de mici si firave, pe atat de placute simturilor, lacramioarele infloresc primavara, imediat dupa ce trec ghioceii. Au nevoie de un loc umbrit si umed, insa cu un sol care sa permita drenarea apei. Daca gradina ta e total in bataia soarelui insa totusi iti doresti lacramioare, cauta un loc langa gard sau sub copaci/ tufe mai voluminoase care sa le acorde umbra potrivita.
Dalia sau gherghina– tot sora bunicii se face “vinovata” de atractia mea fata de dalii. Desi vin intr-o multime de culori, cea mai impresionanta mi se pare de departe cea neagra. Spre deosebire de lacramioare, daliile prefera locurile cu lumina directa cat mai multe ore pe zi, prefera un sol ce se dreneaza usor si udare moderata la 7-10 zile.
Gladiole– cu multe legende in spate (le se mai spune si crini sabie), sunt foarte colorate si destul de inalte, asa ca pot masca cu succes anumite locuri ale gradinii noastre. Desi par impunatoare datorita inaltimii, gladiolele nu rezista bataii directe a soarelui si prefera mai degraba penumbra. Totodata au nevoie si de un sol care se dreneaza usor (cu pietre sau nisip).
Hortensia– o alta planta pe care o stiu din familie, de aceasta data la nasii parintilor mei. Totusi a a inceput sa ma fascineze recent cand am descoperit-o intr-un buchet de flori intr-o minunata nuanta de albastru. Hortensiile au nevoie de multa apa, asa ca in verile caniculare se vor uda chiar si dimineata si seara. Va trebui sa le plantam in zone de penumbra folosind un sol hranitor si permeabil (pentru a ne asigura ca apa nu va balti la radacina). Foarte interesant este ca unor hortensii le puteti chiar schimba culoarea prin modificarea PH-ului din sol sau, in cazul celor albastre, utilizarea unui fertilizant special.
Anemone– mici, colorate si catifelate, anemonele ii vor da gradinii tale un plus de culoare. Evolueaza foarte bine in locuri de penumbra sau cu lumina directa minima si le place umiditatea medie, astfel trebuie sa ne asiguram ca solul va fi uscat intre doua udari.
Regina noptii– o planta pe care am descoperit-o in gradina parintilor mei intr-o seara tarzie de vara. Are un parfum irezistibil si infloreste doar noaptea, ceea ce o face speciala in noptile in care dormi cu geamurile deschise. Majoritatea au flori albe, insa poti gasi si unele specii roz sau galbene. Prefera razele directe ale soarelui pe timpul zilei si foarte multa apa, de aceea are nevoie de un sol care se dreneaza bine.
Narcisa– o alta planta cu un miros deosebit si multe povesti in spate, narcisele erau florile de semnatura ale matusii mele. Intotdeauna plantate pe marginea aleilor din curte, narcisele rezista foarte bine in soare direct, au nevoie de un sol bogat in nutrienti dar care sa permita totusi drenajul.
Floare de nu ma uita- delicata, de un albastru profund si alt subiect de legende, floarea de nu ma uita a devenit chiar simbol al zilei nationale a bunicilor. Nu este o floare pretentioasa, insa prefera un loc umbrit si umed, dar cu un sol care se dreneaza binisor.
Irisul sau stanjenelul, cum i se mai spunea la mine la tara, este parte a altor povesti si legende. Tin minte ca vecina noastra avea in fata portii cateva randuri bune de stanjenei, iar cand infloreau erau de un mov albastrui super, iar mireasma era ceva de vis! Desi pare firav, irisul se dezvolta cel mai bine in bataia soarelui, iar intre doua udari pamantul trebuie sa fie deja uscat.
