Glicina sau Wisteria pe numele sau englez, este planta ce ma duce cu gandul la plimbarile tarzii de primavara prin Bucuresti. Nu are cum sa iti scape vederii cascada de ciorchini cu flori mov ce se revarsa peste un gard sau se rezeama de peretele unei case vechi.
Sunt doua tipuri mari de Glicina, Asiatica (chinezeasca si japoneza) si Americana, iar in acest articol ne vom axa pe varietatea cultivata la noi in tara adica Glicina chinezeasca sau dupa numele ei adevarat Wisteria sinensis.
Acest tip este adaptat climei din tara noastra, rezistand la temperaturi negative de pana la -28 de grade in timp ce la polul opus, trece cu brio de zilele caniculare ale verii. Desi tolereaza temperaturile joase, se dezvolta mai bine in orase unde cladirile si asfaltul fac ca temperatura sa fie mai moderata, decat sa zicem, o casa la campie.
Sora sa americana ii seamana foarte mult, tinzand totusi sa fie mai mica in dimensiuni si cu cateva diferente in pastaile pe care le produce.
Glicina este o planta din familia vitei de vie, un arbust catarator ce are nevoie de un suport puternic odata ajuns la maturitate. Se recomanda a se planta langa un gard solid, o arcada sau un copac pe care se poate incolaci si creste. Nu este deloc recomandat sa se planteze prea aproape de case, radacinile sale lemnoase penetrand aproape orice material, putand in final sa puna in pericol structura imobilului, ori sa cauzeze crapaturi in fundatie. De asemenea, la plantarea langa un copac trebuie sa ne asiguram ca acesta este destul de rezistent pentru a prelua greutatea unei plante adulte si sa tinem cont de faptul ca, asemenea unei liene, glicina se va incolaci pe acesta putand sa ajunga sa il sufoce.
Este o planta ce poate ajunge la peste 100 de ani (cel mai longeviv specimen are 200 de ani si se afla in Anglia), in acest timp raspandindu-se pe o lungime de 20-30 metri in conditii optime.
Glicina nu este o planta cu multe pretentii, mai ales daca ii oferi cateva lucruri de baza cum ar fi un loc cu lumina directa, putin ajutor cu udarea in perioadele caniculare si toaletare anuala.
Udare
Glicina nu are nevoi speciale in ceea ce priveste udarea. Apa totusi nu trebuie sa lipseasca mai mult de o saptamana, asa ca in cazul verii cu lipsa de precipitatii trebuie ajutata. Nici apa in abundenta nu ajuta, aici jucand un rol foarte important si solul in care este plantata.
Primavara este nevoie de apa mai multa, insa aici sezonul tinde sa ne ajute, existand precipitatii mai multe ca in alte momente ale anului.
Sol
Cea mai importanta cerinta a solului este drenajul, asa ca trebuie evitate solurile cleioase sau care impiedica o buna aerare. Drenarea trebuie sa fie destul de rapida, fara a lasa radacinile sa stagneze in apa. Se recomanda de asemenea si un sol bogat in nutrienti si un loc de plantare ferit de curenti puternici.
Glicina poate fi plantata si in givece mai incapatoare, insa dezvoltarea sa va fi una foarte lenta iar planta nu va lua amploarea pe care o vedem la exterior.
Fertilizare
Aceasta planta face parte dintr-o familie ce fixeaza azotul in sol, similar cu unele specii de plante leguminoase, asa ca trebuie evitat orice ingrasamant care contine acest element.
Nu are nevoi speciale cand vine vorba de fertilizare asa ca nu este un procedeu obligatoriu, insa daca alegeti sa folositi un ingrasamant, aceste trebuie sa fie bazat pe fosfor si de preferat diluat la jumatate din concentratie.
Lumina
Glicina se dezvolta cel mai bine atunci cand este plantata in soare direct. Are capacitatea de a rezista la razele directe ale soarelui si poate avea o crestere mai lenta daca este plasata in locuri cu semi-umbra sau umbra.
Temperatura si umiditate
Wisteria sinensis tolereaza cu succes temperaturile din tara noastra, in special din zona de sud. De asemenea ajuta daca este plantata intr-un oras care sa tempereze zilele mai geroase ale iernii.
Probleme si daunatori
Este o planta toxica iar de aceea tinde sa nu fie afectata de daunatori, animale sau insecte. O problema pe care crescatorii o intalnesc este lipsa florilor. Aceasta poate avea mai multe cauze precum prea mult azot in sol sau lipsa razelor directe ale soarelui.
Inmultire
Glicina se propaga in doua moduriri principale, prin seminte si prin butasi. Metoda de propagare prin seminte este mai greoaie si are o rata de succes redusa asa ca recomandarea este prin butasi.
Prentru aceasta se taie o crenguta deasupra unui nod cu o inaltime undeva la 20 de centimetri, folosind o foarfeca ascutita si sterilizata in prealabil. Butasul rezultat se ingroapa partial intr-un sol cu drenaj bun (fara a acoperi frunzele) si se unda din abundenta.
Varietati
Cele trei varietati de Glicina sunt:
- Glicina chinezeasca (Wisteria sinensis) – adaptata la conditiile din tara noasta, ea poate ajunge la o varsta de peste 100 de ani.
- Glicina japoneza (Wisteria floribunda) – o specie de glicina ce a ajuns sa fie cunoscuta in vest abia la inceputul secolului 19.
- Glicina americana (Wisteria frutescens) – nativa in america de nord si cea mai mica dintre cele trei specii.
