Precum satul a fost mereu parte din mine, asa si drumetiile prin padure mi-au fost aproape in toti anii copilariei.
De la muguri de brad in primavara, la plimbarile de weekend dupa apa fero ruginoasa din satul vecin, la plimbarile dupa plante de leac si, intr-un final, la cele dupa ciuperci, drumetiile mi-au aratat tot ce e mai frumos in natura de-a lungul fiecarui anotimp.
Mi-era greu ca pustoaica sa tin pasul si uneori chiar evitam aceste drumetii pe care le faceam in mare parte cu tata, insa acum imi dau seama ce multe lucruri m-au invatat.
Am invatat cum sa recunosc anumite plante, unele ciuperci comestibile, boncanitul cerbilor primavara sau sunetul cocosului de munte. Acum ajung tot mai rar la munte, insa intotdeauna mi-e drag sa-mi pun cunostintele la incercare.
Tin minte ca acum cativa ani am iesit cu cativa prieteni la padure si am gasit pe drum niste ciuperci pe care impreuna cu una dintre fete le-am recunoscut si le-am cules, numai bune de tocanita. Ceilalti erau putin socati ca avem incredere sa mancam „niste ciuperci culese din padure” si chiar nu s-au atins de ele, insa va zic drept ca au fost cele mai delicioase ciuperci din anul ala!
Totusi, cum articolul asta nu este despre ciuperci (poate sa fie subiectul unui alt articol) las mai jos cateva plante pe care s-ar putea sa le recunoasteti si voi in drumetiile voastre si care v-ar putea bucura (aproape) toate simturile.
Muguri de brad
Pentru cei care iubesc siropul insa nu-i ghicesc neaparat reteta, ei bine, ingredientul cheie este „mugurul de brad”, adica cetina noua (crengutele tinere) pe care o produce coniferul primavara pentru a-si largi si regenera coroana.
Mugurii de brad incep sa creasca in primavara si undeva prin luna mai- iunie de si culeg, insa depind mult de climat. Ii recunoasteti dupa culoarea lor de un verde aprins, destul de diferita de culorile coniferului mama. Dimensiunile sunt micute, undeva la 5cm in medie, iar acele nu inteapa asa cum o fac cele de brad.
Retetele cu muguri de brad sunt multiple si toate se folosesc din plin de aroma lor incredibila.
Cimbrisorul
Fratele mai mic al cimbrului, cimbrisorul de camp are aceeasi aroma insa de o nuanta mai subtila versus fratele sau mai mare. Cimbrisorul infloreste pe toata perioada verii, chiar si toamna pe alocuri, avand majoritar flori de culoare mov, insa anumite specii pot fi si albe sau roz.
Florile cimbrisorului se culeg si se usuca, pastrandu-si astfel toti nutrientii. Este un condiment senzational in mancare, insa si ceaiurile din cimbrisor sunt celebre pentru tratarea tusei, asadar data viitoare cand dati peste cimbrisor, nu-l ratati.
Flori de lucerna
Lucerna era intotdeauna plantata de ai mei pentru animale. E acea planta clasica pe care o cultivau cei care nu neaparat aveau o zona foarte roditoare la nivel de sol si care aveau nevoie de furaje pe tot parcursul anului pentru animalele din gospodarie.
O recunoasteti dupa tufele verzi cu flori mov, roz sau chiar albe si galbene, cu un miros dulceag subtil. Era pentru noi locul in care puneam paturile vara spre disperarea bunicilor si totodata locul preferat al albinelor.
Clopotei
Cu nuante de mov, albastru, roz sau alb, clopoteii de munte cu siguranta nu pot fi incurcati. Ei cresc atat pe zona cu pamant si iarba din plin cat si printre pietre in zone mai degraba saracacioase in vegetatie.
Infloresc pe perioada verii, in lunile iulie-august. Florile sunt legate de tulpina printr-o codita lunga si le veti gasi mereu aplecate in jos.
Branduse
Una dintre vestitoarele primaverii, brandusa, infloreste la final de martie si o puteti vedea pana in mai. Cu niste tulpini micute dar cu flori cu petale lunguiete de culoare mov, brandusele indulcesc peisajele montane primavara, aducand culoare in campurile terne. Daca si voi vreti sa vedeti macar unul dintre campurile mov, atunci puneti de-o plimbare la munte primavara, undeva in zona Plaiul Foii sau la Cabana Valea sambetei.
Brandusele de munte pot totusi fi vazute si toamna, fiind vorba de o alta specie care este insa foarte toxica.
Oricum ar fi, sfatul ar fi sa nu rupeti florile de munte 😊
Garofita
Mica, plapanda, roz, mov sau alba, garofita este des intalnita la munte in lunile de vara. Avem chiar si o specie unicat, Garofita Pietrei Craiului, protejata de lege. Garofita creste atat in locurile cu multa iarba de la munte cat si in zone mai stancoase, asadar o puteti observa in drumetiile voastre.
Ciulin (Scaietele)
Cand eram mica fugeam de scaietii care mi se prindeau de pantaloni, insa acum sa obsev culorile aprinse ale ciulinilor de padure e o placere. Ii gasesti infloriti in perioada verii pe majoritatea versantilor din Romania. Nu este o raritate, insa culorile sale vii si aspectul pufos il fac special.
Urzica
De munte sau nu, urzica tot urzica 🙂 O gasiti din primavara pana in toamna in toate zonele cu vegetatie din padure, nu neaparat pe versanti. O puteti recunoaste dupa forma speciala care are incorporata atat frunze cat si inflorescente pline de bobite verzi (flori). De preferabil ar fi sa nu puneti mana pe ea pentru ca, desi se zice ca are proprietati multiple pe termen lung, pe termen scurt… doare.
